Desigur, Tichia Sfintei Birgitta pe care am terminat-o ieri este făcută după specificaţii, deci nu se potriveşte pe capul meu datorită lipsei de podoabă capilară. Pentru a dovedi că este mai important ce este în craniu, şi nu ce este pe el, am modificat o a doua tichie:
Am tăiat vreo 5-6 cm din partea de jos, am refăcut pliseurile (oh, ce bucurie!) şi am tăiat o curbă în partea inferioară. Nu am mai ataşat două benzi, ci una singură care vine frumos peste frunte şi apoi se continuă cu cordonul de legare. Asta îi dă o formă frumoasă şi mă scapă de colţurile vizibile pe ceafă în varanta anterioară.
Am tăiat vreo 5-6 cm din partea de jos, am refăcut pliseurile (oh, ce bucurie!) şi am tăiat o curbă în partea inferioară. Nu am mai ataşat două benzi, ci una singură care vine frumos peste frunte şi apoi se continuă cu cordonul de legare. Asta îi dă o formă frumoasă şi mă scapă de colţurile vizibile pe ceafă în varanta anterioară.
Şi, pentru că v-am promis că o sa vă arăt şi cum stă pe cap, am şi purtat-o pentru scurt timp. Data viitoare promit că voi fi mai îngrijit pieptănată. Şi în rochie.
Concluzia zilei este ca acum am o tichie în plus, pe care o pot vinde sau face cadou unei doamne medievale la viitorul eveniment. Tot ce mai rămâne este să le spăl frumos, de mână şi să le tai firele care au mai ramas pe-afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu