Trusa de cusut medievală

A sosit momentul să mă laud cu uneltele mele, dacă tot nu am găsit cu cale să mai postez ce am mai făcut. Iată obiectele care fac croitoria şi broderia o plăcere:

Sunt foarte fericită că am găsit o ramă pentru broderie mare, din lemn curbat. Am o alergie stranie la ramele pătrate de care se prinde pânza în "piuneze", şi, deşi sunt conştientă că trebuie sa fac ceva cu şurubul ăla pe care o femeie de secol 15 nu şi-ar permite să îl cumpere doar ca să îşi monteze pânza pe ramă, pot spune că sunt fericită ca o stridie. În "aureola" ramei, micile mele obiecte favorite, forfecuţa şi sula cu tecile lor respective, şi o foarfecă obişnuită care, în mod ciudat, şi-a păstrat designul din secolul 14 până acum. (Desigur, nu o voi băga în poză şi pe cea cu mânere mov de plastic.)  

 Am găsit într-un second-hand nişte obiecte mici de lemn care au fost perfecte pentru a rula aţele pe ele, şi, după ce le-am adunat într-un blid de lemn, au început să arate chiar fotogenic. Asta elimină papiotele de plastic şi ghemele industriale atât de plăcute camerei, mai ales dacă au o pisică imprimată pe un carton în mijloc. Intenţia mea iniţială era fie să îmi rulez aţele pe oase de pui, fie să conving băieţii să îmi facă ei nişte obiecte de lemn ~pătrate pe care să le folosesc în acest scop (macabru), dar mă bucur că am scăpat ieftin, uşor şi estetic.

 Şi acele au nevoie de un loc al lor. Am făcut o periniţă de ace după un model pe care l-am văzut într-o miniatură. Momentan tronează înfipt în ea un ac de os. Ca să nu mă expun riscului (crescut) de a-mi nenoroci mâinile/şoldul la transport am făcut şi o "cărticică" pentru restul acelor, şi am găsit o cutiuţa metalică pentru bolduri.

Tot ce mai trămâne acum este să îmi găsesc un coş potrivit pentru lucrul de mână, de preferinţă unul cu capac, şi, din motive evidente, un set de degetare. În cel mai extrem caz o sa îmi fabric eu un set din piele groasă, deşi degetarele obişnuite din fier sunt potrivite. Multe lucruri s-au schimbat foarte puţin în 500 de ani.

Nu am inclus în poză nici lumânarea jumulită pe care o folosesc pentru a cerui aţele cu care lucrez obiectele de piele, nici bucăţile de cretă cu care marchez materialele, nici metrul de croitorie (roz). Unele dintre acestea vor primi curând un înlocuitor mai estetic şi la fel de util.

Până una alta, spor la lucru, şi mie, şi vouă. Curând voi posta imagini cu ce am mai dres în ultima vreme, că doar nu am trusă de cusut degeaba, nu?

Un pic de protecţie....

Sunt genul de om care, dacă e de găsit un colţ ascuţit în toată camera, atunci se loveşte de el. Grav. Desigur, atunci când lucrez şi caut te-miri-ce prin trusa de scule...uhm, ce ar fi un proiect fără o picătură de sânge?
Dar am decis, totuşi, să reduc riscurile cât mai mult, aşa că am făcut nişte teci de piele pentru foarfeca mea vikingă şi pentru sulă. Aveam un rest de piele "portocalie", moale şi uşor de străpuns, deci a fost un proiect uşor, distractiv, şi care îmi va fi extrem de util. Cel mai amuzant a fost să folosesc exact uneltele care urmau îmbrăcate.
Întâi am tăiat un model din hârtie, ca să văd cum iese şi ca să îmi iasă simetric, apoi am decupat pielea, pe care am folosit-o "întoarsă".

 

Pentru foarfecă am cusut şi un mâner, pentru cazul în care aş vrea să o port la centură:

Apoi m-am apucat să cos marginea cu verde, pentru că este un contrast plăcut. Am cusut toată partea superioară, apoi am unit cusăturile în faţă. Am văzut mai des cusăturile făcute în spate, dar mi se părea că îmi va ieşi o cusătură decorativă, aşa că am decis să o las pe mediană. Nu am regretat.

Iată şi obiectele finisate:

În trusa de scule cu ele! Şi acum, sa căutăm un nou proiect.