Da, îmi ia milenii să termin proiectul ăsta. Sunt încântată de cum mi-au ieşit curelele cu care se închide, îmi place enorm cum se aşează pe corp, şi momentan am reuşit să mă opresc din quilting, care nu va fi niciodată gata, pe principiul că mereu îmi va mai veni o idee unde ar mai putea veni o linie. Singurul lucru care m-ar putea opri ar fi să mi se termine aţa. Am ales să cos în punct de lănţişor, pentru că pot controla mai bine cum iese pe interior şi arată destul de estetic. Evident, nu puteam lucra decât într-o culoare de contrast, după cum îmi este obsesia:
Aştept să văd pe unde vine platoşa, ca să îi fixez punctele de armare, un nou motiv pentru jocuri de forme şi culoare. Abia aştept să văd cum evoluează proectul ăsta viu, care pare să aibă nişte idei proprii şi care nu mai are nici o legătură cu ideea mea iniţială despre cum ar trebui să iasă.
Şi, desigur, abia aştept să îl pozez pe purtător. Stă exact cum plănuiam, şi sunt mândră că mi-a ieşit fittingul atât de bine la primul dublet. Este, desigur, loc de îmbunătăţire, şi probabil următoarea piesă va arăta mai bine, dar asta nu mă opreşte să fiu fericită cu ce am reuşit momentan. A fost dificil să controlez materialele, straturile şi formele.
Curând, poze cu monstrul cărămiziu în festival şi cu un dublet civil, înca în construcţie.
Spor la lucru, meşterilor. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu